Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.
Altfel spus oamenii cu niveluri scăzute de calificare trag concluzii greșite și iau decizii greșite, dar nu admit că pot face greșeli, din cauza nivelului lor scăzut de calificare.
Rezultatul? Lipsa de înțelegere a greșelilor comise duce la o credință în propria corectitudine și, în consecință, la creșterea încrederii în propriile decizii și în sine, precum și la o conștientizare a propriei superiorități.
Astfel, efectul Dunning-Kruger este un paradox psihologic cu care cu toții ne confruntăm adesea în viață: oamenii mai puțin competenți se văd profesioniști, în timp ce cei mai competenți tind să se îndoiască de ei înșiși și de abilitățile lor. Cu cât nivelul de calificare este mai scăzut, cu atât este mai mare încrederea în sine.
Efectul Dunning-Kruger, inversul sindromului impostorului?
În anii ‘’90, David Dunning și Justin Kruger de la Departmentul de Psihologie al Universității Cornell (USA) au realizat o serie de experimente pentru a-și dovedi ipotezele despre un tip de comportament observat în studii anterioare, și anume despre aprecierea greșită a propriei competențe. Primele rezultate au fost publicate în 1999.
La începutul cercetării lor, Dunning și Kruger au luat ca ipoteze de cercetare 2 celebre declarații. A lui Charles Darwin: „Ignoranța generează mai des încredere decât cunoaștere” și a lui Bertrand Russell: „Unul dintre lucrurile nefericite ale timpului nostru este că cei care sunt încrezători sunt proști, iar cei care au imaginație sau înțelegere sunt plini de îndoială și indecizie”.
Cunoscut și sub denumirea de „superioritate iluzorie”, acest tipar de comportament este observat atunci când oamenii care sunt slab calificați pe un subiect sunt convinși că sunt competenți. Este de înțeles de ce aceste persoane tind să iasă în față, să fie talgere zornăitoare, ba chiar să devină uneori influenceri pentru domeniile în care își propun să activeze și despre care foarte ușor afirmă că știu tot.
Pentru identificarea și gestionarea lor, companiile și-au construit senzori de detectare a unor astfel de situații în fazele de recrutare și selecție a personalului și implementează măsuri de detecție a acestui efect și prevenție în raport cu apariția lui în cadrul echipelor lor.
În societate în întregul ei, ne-ar fi benefic să facem același lucru. Tocmai pentru că este o manifestare ce ne stă real în calea evoluției spre mai bine. În fapt, efectul Dunning-Kruger este distructiv atât persoanei cât și întregului. Când el se află în manifestare în puncte-cheie ale societății, cu atât mai rapidă este degradarea.
După Dunning și Kruger, la persoanele incompetente se observă:
– supraestimarea propriul nivel de competentă;
– nerecunoașterea înaltei competențe a celor competenți în realitate;
– neconstientizarea propriei lor incompetențe;
– nerecunoașterea propriei incompetențe anterioare nici după ce vor dobândi un nivel înalt de cunoaștere în domeniul repectiv.
Efectul Dunning-Kruger a fost cel mai bine studiat la populația din America. Interesant poate fi și faptul că la populația din Asia s-a observat un efect contrariu, asiaticii având tendința de a-și subestima competențele. Să aibă aici un rol și cultura și calitatea valorilor ancestrale? Rămâne de studiat influența acestora.
Efectul Dunning-Kruger este inversul sindromului impostorului, care se referă la faptul că unii oameni, în special cei care chiar sunt foarte buni în ceea ce fac, cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și realizărilor pe care le au.
Pentru studiul intitulat Unskilled and Unaware of It: How Difficulties în Recognizing One’s Own Incompetence Lead to Inflated Self-Assessments, Dunning și Kruger au primit în 2000 Premiul Ig Nobel, care se acordă celor mai inutile, ciudate sau trăsnite cercetări științifice.
Cu toate acestea fenomenul și efectele lui, dar și cum poate fi prevenit, sunt bine cunoscute managerilor și celor din marketing (vezi reprezentarea grafică de mai jos).
(sursă grafic http://agilecoffee.com/toolkit/dunning-kruger/)
Efectul Dunning-Kruger, sau o abilitate scăzută în a aprecia competența proprie dar și a altora, este una dintre numeroasele erori sistematice cognitive observate la ființele umane, care le determină comportamentul și deciziile. El nu poate fi asimilat unui IQ scăzut și fiecare dintre noi poate fi expus acestui ‘’sindrom de supra-apreciere, supra-estimare’’.
Existența acestui efect este o provocare de luat în calcul în evoluția personală și profesională a fiecăruia dintre noi, fiind o provocare pe calea aducerii în manifestare, a împlinirii propriului potențial nativ și nimeni nu-i este imun.
Care sunt metodele de imunizare în fața efectului Dunning-Kruger?
Efectul se poate preveni prin câteva acțiuni conștiente la-ndemâna oricui:
1. continuă să înveți chiar dacă crezi că ai ajuns să știi foarte multe într-un domeniu și extinde-ți continuu propria arie de cunoaștere nu doar în profesie ci și în afara ei;
2. solicită tot timpul feedback de la cei din jur despre ceea ce faci sau despre ideile pe care le ai;
3. întreabă-te mereu cât de mult știi despre un domeniu. Pune-te la-ncercare!
Dintre toate cele afirmate de-a lungul timpului de filozofi și cercetători despre cunoaștere să ne amintim ce ne-a spus Confucius:
„Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignorantei.”
Altfel spus, cu cât știi mai mult cu atât vei fi mai smerit.
Și atunci ești picătura conștientă de ocean ce se bucură de existența lui.
Și ca o glumă dulce-amară de final… Rămâi treaz și nu te lăsa prins în plasa efectului Dunning-Kruger!
