Hai să îți spun o poveste!
Era odată o fată tânără, inocentă, plină de iubire. Se plimba zi și noapte prin păduri și pe câmpuri. Se mira de frumusețea florilor, le mângâia, le vorbea. Animalele veneau la ea și i se cuibăreau în poalele rochiei, ascultându-i cântecele.
Vocea îi era precum clipocitul apei. Era caldă, clară, te ducea cu gândul la zile de primăvară, la sărutarea soarelui printre frunzele copacilor. Parcă îți atingea inima, ducând departe orice supărări și nori negri din privire. Iară cu vocea aceasta le cânta ea animalelor, cu ea le rostea cuvinte oamenilor… Dar ei nu o ascultau. Îi durea, fugeau, îi răspundeau cu venin.
”Trebuie să taci!”, îi spuneau ei. ”De unde știi tu ce e bine, cine ești tu să ne spui de grijă și iubire? Ce e aia? Ești micuță, fetițo. Lasă că vezi tu când mai crești. Vezi tu că lumea nu e chiar așa.”
Iar fetița noastră continua, mergea mai departe, la alți oameni. Cu fiecare trecător prin viața ei, de la care auzea aceste cuvinte, inima ea se închidea. O durea că ei nu vedeau. O durea teama lor, o durea veninul lor. Și mergea. Din ce în ce mai trist îi era zâmbetul, vocea din ce în ce mai tăcută, din ce în ce mai obosită.
Și așa continua, cu anii, până când nimeni nu îi mai auzise adevăratul glas de ani și ani.
Acum era mare. Crescuse.
Avea o meserie, era puternică, era respectată, lumea o asculta, căci vocea ei spunea aceleași cuvinte pe care le tot auzise de când era doar un copil. Poveștile erau departe. Copacii erau departe. Liniștea era doar un vis. Zi de zi se trezea, se îmbrăca în liniște, singură, în apartamentul abia decorat. Pe geam, o cacofonie de clacsoane și strigăte furioase, o simfonie de oraș la ora de vârf a dimineții, cu grabă și agitație.
Se îmbrăca și pleca, plecând tot spre același birou de sticlă, cu aceeași cană de cafea la filtru, cu aceleași sute de email-uri și același zâmbet fals pe față. Era puternică, numai plângea, abia dacă își mai amintea de copilărie. Eh, fata aceea fusese prostuță să creadă în iubire și bunătate. Aveau dreptate oamenii. Lumea nu era așa. Ea însăși devenise acea lume.
Totuși, ceva nu îi dădea pace. Oricât de mult se motiva să uite, oricât de mult încerca să se convingă că e prostie, oricât de mult încerca să se mintă, ceva înăuntrul ei șoptea. Doar o șoaptă mai rămăsese. Singură.
Iar șoapta îi spunea să danseze. Îi spunea să se oprească. Să privească. Să guste. Să respire, nu doar statistici, nu doar proiecte, nu doar munți de tabele și hârtii. Dar ea continua…
Recunoști pe cineva?
Recunoști acea femeie care își construiește o carieră, o face perfect, gândește, planifică fiecare minut, merge și merge și merge. Se luptă, câștigă, nu se lasă niciodată?
E perfectă într-o lume a bărbaților. Demostrează că poate. Și totuși, le-a luat locul. A uitat de moliciune. A uitat de ritm. A uitat de curgerea apei.
Vocea ei s-a pierdut. Spiritul ei, puritatea, speranța, încrederea, e undeva, îngropată bine în spatele multor vorbe grele, strategii și măști.
Oare e fericită? Oare aceasta e puterea ei? Să demonstreze că poate fi un bărbat?
Am o veste proastă dacă răspunsul la cea de-a doua întrebare e ”da”. Aceea e distrugerea ei.
Puterea feminină stă în intuiție, în cântecul inimii, în transformare. Cucerirea e pentru masculin.
Ca oameni, realitatea e că le avem pe ambele în noi. Manifestările, trăirile, plăcerile, ne sunt un mix de masculin și feminin. Echilibrul lor poate fi o arta.
Dacă urmează să îți spui că tu nu ești artist, lasă-mă să te contrazic. Așa cum orice copil de 3 ani poate desena un soare, oricine poate crea. Arta e creație, așa că adio scuză. 🙂
Tot ceea ce ai nevoie este în tine, iar cu puțină cunoaștere, poți chiar controla modul în care le manifești.
”Dar de unde cunoașterea, Maria? Nu am eu timp de căutat prin biblioteci.”
Pentru asta s-ar putea să am eu soluția.
Împreună cu Teodora am creat un curs online unic în care am adunat acea cunoaștere și am condensat-o în cele 4 planuri ale vieții oricărui om: fizic, emoțional, mental și spiritual. Aici poți afla mai multe despre el: https://leadyourlifecenter.com/events/yin-yang-curs/.
Ceea ce tocmai ai citit face parte dintr-o serie dedicată de articole în care am decis să îți ofer un strop din cunoașterea pe care o vom oferi în curs, un mic teaser, să îi spunem.
Abonează-te la newsletter pentru a nu o rata.
Ne vedem în inbox! Și nu uita să verifici folderul de SPAM. 🙂 Trebuie să ajutăm internetul să vadă că nu suntem răi.
