Îți povestesc azi despre Cele 7 Legi ale Universului material.
Cunoaşterea lor ar trebui să fie însoţită de bucuria dezvăluirii. Pentru că, între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: „Sub paşii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari şi când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune.” Aşadar, nu este întâmplare că citeşti acum aceste rânduri.
Toate relele pe care noi le suferim, toate dizarmoniile din vieţile noastre, toate bolile ce vin sunt rezultatul încălcărilor Legilor ce gurvenează Universul. Din ignoranță, din neînțelegere, cu gândul, cuvântul sau fapta. Să eliberăm deci ignoranța și să ne deschidem înțelegerii, că tare bine ne-ar fi să ne bucurăm de viață în toate formele ei divine.
Cunoaşterea lor ne va aduce bucuria dezvăluirii, însă cea care ne aduce pacea şi armonia (semne ale evoluţiei) este trăirea efectivă a acestor legi ale Vieţii.
Sufletul nostru le percepe ca adevăr, însă dacă nu le integrăm prin practică, acestea vor rămâne ca o masă bogată în faţa căreia murim de foame.
Cunoscute de către toate culturile antice ale lumii, aceste legi sunt atribuite lui Hermes Trismegistus (Cel de trei ori Mare). Ele au fost culese într-o carte în anul 1912, cu titlul „Kybalionul: filosofia hermetică” sub semnătura Cei trei iniţiaţi și sunt baza curentului filozofic numit hermetism.
În primele zile ale Antichităţii existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului şi care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact şi semnificaţia cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome şi precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepţii le înţelegeau imediat ce erau aplicate.
Legenda „pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu este decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înţeleasă de către adepţii şi practicanţii hermetismului veritabil.
“Sub numele de artă regală sau sfântă vechii preoţi egipteni profesau şi practicau un ansamblu de doctrine care nu a ajuns pâna la noi decât prin reputația sa şi unele rămășite.
Aceste doctrine cuprindeau toate raporturile omului cu natura şi practica lor făcea pe iniţiat un rege al universului material. Însă cum aceste doctrine se bazau pe marea axiomă a Unitaţii Totului, se poate considera arta regală sub aspectul Primului Principiu, adica ştiinţa lui Dumnezeu şi i se spunea Stiinţa Sfântă.(…)
Natura avea Viaţă şi Viaţa era Dumnezeu, deci cine studia Natura devenea chiar prin aceasta Preotul Eternităţii şi invers, orice membru al Colegiului Sacerdotal devenea prin instruire un savant naturalist.
Pentru egiptenii antici, natura cuprindea toate lumile invizibile tot aşa de bine ca şi lumea vizibilă la care se opreşte ştiinţa modernă. Ei studiau Lumea Cauzelor cu tot atâta ardoare cu care noi studiem Lumea Efectelor, așa că Arta Sfântă e mereu şi peste tot Ştiinţa Vieţii; viața în invizibil, tot aşa ca şi viaţa care cade sub simţurile noastre.
De altfel omul nu era pentru ei o părticică neimportantă a Naturii, ci o lume mică în cea Mare şi aceleaşi legi care guvernau Lumea Mare, dominau şi pe cea mică.” – (Paris, martie 1917 – Albert L. Caillet)
Din Egipt ne vin învăţăturile ezoterice fundamentale care au influenţat filozofiile tuturor raselor de mai multe mii de ani. Toate ţările s-au împrumutat de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, Media, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma şi alte naţiuni vechi au luat parte liber la banchetul cunoaşterii pe care Hierofanţii si Maeştrii ţării lui Isis l-au oferit celor pregatiţi să se împărtăşească din culmea stiinţei mistice şi oculte dezvăluită de maeştrii acestui vechi ţinut.
În Egipt se afla loja misticilor. Prin porţile templelor intrau neofiţi şi plecau adepţi, maeştri, hierofanţi în toate colţurile lumii. Printre aceştia a fost şi Hermes Trismegistul, tatăl înțelepciunii oculte.
Hermes era intelectul zeificat şi de aceea a fost confundat adesea cu Toth, “intelectul”. A fost numit Trismegistus, sau “de trei ori Mare”, după cea de a douăsprezecea maximă din Tabula Smaragdina (Tabla de smarld) – “Iată pentru ce sunt numit Hermes Trismegistus, având trei părţi din filozofia lumii întregi.” Aceste trei părţi erau:
- Alchimia – Lucrarea Soarelui, Opus Magnum, adică transmutarea omului de la condiţia sa inferioară într-o persoană spirituală. Din această perspectivă mutaţia superioară a elementelor (prefacerea plumbului în aur) nu este decât expresia exterioară a unei lucrări de înnobilare interioară;
- Astrologia – Lucrarea Lunii, dar nu în sensul comun de influenţă (benefică sau malefică) a planetelor asupra destinului omului, ci înţelegerea acestora ca simboluri ale unei lumi spirituale şi ca parte a unui Univers în care totul se mişcă potrivit legii corespondenţelor;
- Teurgia – Lucrarea Astrelor, numită şi magia sau “arta lucrărilor divine”, adică acea lucrare pe care omul o realizează în cooperare cu fiinţele divine şi al cărei scop este contopirea cu Conştiinţa Divină.
Tabla de Smarald (Tabula Smaragdina) este ea însăşi scriere atribuită deasemeni lui Hermes Trismegistus. Ea conţine, alături de alte douăsprezece enunţuri, inima/esenţa hermetismului: “Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra (notă – planetele, semnele zodiacale,etc.); iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt (notă – omul, alcătuirea sa etc.), pentru a împlini miracolul unui singur lucru”
Legile Vieţii, ce guvernează Universul nostrum material, sunt în număr de 7 şi au fost enunţate ca şi principii. Acela care le cunoaste şi le înţelege, posedă cheia magică care va deschide toate porţile Templului.
Acestea sunt:
1. Principiul mentalismului
“Totul este spirit; Universul este mental”
Principiul implică acest adevăr că “totul este spirit”. El explică că Totul, care este realitate substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele exterioare pe care le cunoaştem sub numele de Universuri materiale, Fenomene ale vieţii, Materie, Energie, într-un cuvânt tot ce este aparent simţurilor noastre materiale este spirit, care în el însuşi este incognoscibil şi nedefinibil, însă care poate fi considerat şi gândit ca un Spirit Universal. Infinit, Viu.
El explică și că “lumea sau universul fenomenal (al fenomenelor observabile) nu-i decât o simplă creaţie mentală a totului, subiect al legilor lucrurilor create, că universul considerat în întregul său, sau în părţile sale, există în Spiritul Totului, că în acest Spirit noi trăim, noi lucrăm şi suntem noi înşine”.
A înţelege acest mare principiu hermetic al mentalismului permite individului să înţeleagă cu uşurinţă legile Universului Mental şi să le aplice la buna sa stare şi la perfecționarea sa. Acest principiu explică adevărata natură a Energiei şi Puterii, a Materiei şi pentru ce şi cum ele sunt subordonate Stăpânirii Spiritului.
2. Principiul corespondenţei
“Ceea ce este sus, este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus.”
Acest principiu implică adevărul că este totdeauna un raport constant între legile şi fenomenele diferitelor planuri ale fiinţei şi vieţii.
Vechea axiomă hermetică îl explică în aceşti termeni: “Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Înţelegerea acestui principiu conferă mijloace de a rezolva destule paradoxuri obscure şi destule secrete ascunse ale Naturii.
El se manifestă şi se aplică peste tot în Univers, pe diferitele planuri ale Universului – material, mental şi spiritual; este o lege universală.
La fel, legea corespondenței funcționează pe diferitele planuri ale omului – fizic, emotional, mental și spiritual, omul existând în manifestare ca și ființă spirituală aflată într-o experiență materială, jos și sus deodată. În trup (jos) și în spirit (sus).
Vechii hermetişti îl considerau ca unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne victorios obstacolele care i se ridică în faţă.
La fel cum cunoaştem principiile geometriei şi această cunoaştere permite astronomului aşezat în laboratorul său să măsoare distanţa dintre aştri şi să urmărească mişcările lor, la fel cunoaşterea principiul corespondenţei permite omului să deducă inteligent din necunoscut, cunoscutul. Studiind monada, el intelege arhanghelul. Studiind universul, se înțelege pe sine.
Observând manifestarea fizică, află emoția care a generat-o, gândirea care a născut-o. Astfel, practicantul este conștient că ceea ce se vede își are rădăcina și rezolvarea în ceea ce nu se vede și caută să înțeleagă, pentru că atunci când înțelegi, ești deja “vindecat”. Vindecat de separare. Separarea dintre om și Dumnezeu din om. Neputința se transformă în responsabilitate, iar suferința sau frica propriu-zis își pierd sensul.
3. Principiul vibrației
“Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează.”
Acest principiu implică adevărul că totul este în mişcare, totul vibrează, nimic nu-i în stare de repaus, fapte pe care ştiinta modernă le acceptă şi pe care orice nouă descoperire ştiinţifică tinde să le verifice.
Sunt mii de ani de când învăţaţii vechiului Egipt au enunţat acest principiu hermetic. El explică simplu că diferenţele existând între diferitele manifestări ale materiei, ale energiei, ale sufletului şi chiar a spiritului, sunt consecinţa unor frecvențe diferite ale vibrației.
De la Totul (Unul) care este Spiritul Pur şi până la formele cele mai grosiere ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă (ridicată) vibraţia, cu atât mai înaltă este poziția pe scară (amintim de Scara Conștiinței Umane – David R.Hawkins).
Vibraţia Spiritului este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă, încât practic el este în repaus, la fel cu o roată care se învârteşte cu o aşa de mare rapiditate încât pare că stă pe loc.
La cealalta extremitate a scării sunt formele grosiere ale materiei, ale carei vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista. Între aceşti doi poli opuşi sunt milioane şi milioane de frecvențe de vibraţii.
De la quark la electron, de la atom la moleculă până la lumi şi universuri, totul se mişcă, totul vibrează. La fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei.
Aceasta corespunde şi planului mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea şi chiar planului spiritual.
Frecvențele de vibrație ale creierului nostru, numite frecvențe ale undelor cerebrale, se reflectă în stres sau ne relaxare, ne îmbolnăvesc sau ne regenerează. Ne influențează stările, la fel cum stările, la rândul lor (emoționale, mentale) se reflectă în undele cerebrale.
Calitatea gândurilor și claritatea gândirii susțin o vibrație sănătoasă pentru corp și emoții. Viteza mentalului se transpune în frecvența respirației și în viteza pulsului cardiac.
Culorile și mirosurile sunt vibrații în anumit spectru de frecvență. Doar câteva exemple.
Toate școlile spirituale au în practicile lor tehnici de ridicare a vibrației – muzica, respirația, meditația, ritualul. Sunt toate, instrumente care folosesc acest principiu hermetic.
Cel care înţelege bine acest principiu şi formele sale corespunzătoare, este capabil să controleze propriile sale vibraţii mentale şi aurice și de asemeni pe ale altora. Maeştrii folosesc în mod egal acest principiu în diferite maniere pentru a ameliora fenomenele naturii lor proprii și ale naturii vii înconjurătoare. S-a spus că “Cel care a înţeles principiul vibraţiei a câştigat sceptrul puterii”.
4. Principiul polarității
“Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât neadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.”
Acest principiu implică adevărul că în planul de manifestare “totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme”. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri şi se exprimă după cum urmează:
“Teza şi antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare şi nu diferă decât prin gradul lor, polii opuşi se pot concilia; extremele se ating; Totul este şi nu este în acelaşi timp”; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; sunt două feţe ale aceluiaşi lucru etc etc”.
Principiul polaritaţii enunță că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte opuse. Contrariile nu sunt în realitate decât extreme ale aceluiaşi “obiect” între care sunt intercalate grade diferite.
De exemplu: căldura şi frigul, deşi sunt opuse sunt în realitate un singur şi acelaşi lucru, ele se disting numai prin diferenţa de grade. Consultaţi termometrul şi veţi putea vedea dacă este posibil de descoperit unde căldura se termină şi unde începe frigul.
Nu există o căldură absolută şi nici un frig absolut. Aceşti doi termeni cald şi frig indică numai grade diferite ale aceluiaşi lucru şi acest lucru care se manifestă cu frig şi cald este numai o variantă a vibraţiei.
Astfel cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce noi numim “temperatură” şi fenomenele care le însoţesc sunt manifestările principiului polarităţii.
Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade între cei doi poli ai fenomenului: când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua.
Ce diferenţă este între mare şi mic; între facil şi dificil; între alb şi negru; între tăios şi tocit; între calm şi neliniştit; între sus şi jos; între pozitiv şi negativ; principiul polaritatii explică aceste paradoxuri şi nici unul nu poate să-l înlocuiască.
În planul mental tot acest principiu lucrează. Să luăm un exemplu extrem însă radical, al urii şi al dragostei, două stări mentale, în aparenţă total diferite. Şi încă sunt grade diferite în ură şi în dragoste; deasemeni sunt sentimente intermediare pentru care noi folosim cuvintele simpatie şi antipatie, care ajung să se confunde atât de strâns încât deseori este o dificultate să se ştie dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, sau vă este indiferent.
Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, cum îl veţi putea gândi şi înţelege dacă veti medita o clipă la aceasta.
Mai mult decât toate acestea, hermetiştii îi atribuie o deosebită importanţă practică: este posibil să schimbăm în propriul spirit şi în spiritul altora, vibraţiile celor două polarități, de exemplu vibrațiile urii în vibraţiile dragostei.
Binele şi răul nu sunt decât doi poli diferiţi ai aceluiaşi lucru. Hermetismul cunoaşte arta de a transforma Răul în Bine prin aplicarea principiului polarităţii.
În totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută şi aplicată de maeştrii vechi şi moderni. Înţelegerea acestui principiu permite să modifici polaritatea ta tot aşa de bine ca pe aceea a altora, dacă vrei să consacri timpul şi studiul necesar pentru a deveni un maestru al artei.
5. Principiul ritmului
“Totul se scurge înlăuntru sau înafară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul: măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei de la stânga. Ritmul este constant.”
Acest principiu implică adevarul că în orice lucru se manifestă o mişcare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree suitoare şi coborâtoare, a unei mări pline şi a unei mări scăzute. Această mişcare de plecare şi venire se produce între doi poli al căror principiu al polarităţii ni s-a demonstrat că există.
Este totdeauna o reacţiune şi o acţiune, un progres şi un recul, un maximum şi un minimum. Tot aşa este pentru toate elementele universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.
Această lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenţa naţiunilor; în viaţa oricărui lucru şi în sfârşit în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiştii apreciază importanţa înţelegerii acestui principiu.
Hermetistii l-au inteles bine şi au găsit că aplicarea acestuia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele prin folosirea de formule şi metode adecvate.
Hermetiștii, ca și maeștri ai multor școli spirituale aplică legea mentală a neutralităţii.
Ei nu pot anula principiul, nici să-i opreasca cursul, dar au învăţat să-i oprească, mai bine zis să-i evite efectele asupra lor înşişi şi într-un anumit grad care depinde de gradul de măiestrie. Ei au învățat să-l utilizeze în loc de a fi utilizaţi de el. În aceasta constă arta.
Maestrul se polarizează el însuşi la punctul unde el vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei care ar tinde să-l transporte către celălalt pol.
Toţi aceia care şi-au însuşit un anumit grad de măiestrie personală lucrează astfel într-o oarecare măsură, mai mult sau mai puțin inconștient. Maestrul o face conştient, prin folosirea voinţei sale.
Astfel, el ajunge să atingă un grad de echilibru şi de fermitate mentală aproape de necrezut din partea maselor care sunt târâte înainte şi înapoi ca o pendulă.
Legea neutralității o regăsim în sfatul maeștrilor – “Fii în lume fără să-i aparții”.
Neutralitatea este un nivel de conștiință (vezi Scara Conștiinței Umane). Dar și un prag la care devenim conștienți de diferențele de perspective, fără a le judeca. Acea stare de observator al fenomenului, conștient de sine însuși, care nu confundă se întâmplă cu mi se întâmplă, care înțelege procesul și nu i se împotrivește. Legea ritmului îți garantează că toate trec. Și bucuria și tristețea, și noaptea și ziua, dacă ai încredere în proces și puterea să rămâi observator.
Integrarea acestui principiu deschide calea de a transcende dualitatea inerentă lumii materiale, dualitate de care a fost nevoie de dragul experienței unui larg spectru de emoții, stări și situații ce altfel nu ne-ar fi extins cunoașterea. Cum spunea Iisus, “acestea și mai mari decât acestea veți face”. Și bune și rele. Dacă rămânem în combat și judecată față de cele “rele”, nu avem “timp” să le trăim pe cele “bune”. La fel și invers. 🙂
6. Principiul cauzei și efectului
“Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa; totul se întâmplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă legii.”
Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs şi un efect pentru orice cauză.
Așa a gândit El Planul de experiență în acest Univers, în care cel mai de preț proiect este Omul îndumnezeit. Ne-a cam arătat unde să căutam, când ne place sau nu ne place ce vedem. Unde să căutăm, în El, în Dumnezeu, ca să ne găsim pe noi.
Principiul spune că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodată nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există şi că, pentru că există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior dominând totdeauna planul inferior, nimic nu poate scăpa în întregime legii. Hermetiştii, ca și maeștrii altor școli filozofice, de gândire sau spirituale, cunosc până la un punct arta şi metodele de a se ridica deasupra planului obişnuit al cauzei şi efectului.
Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauza în loc de a fi efect.
Mulţimile se lasă docil duse, ele ascultă la tot ce le înconjoară, la voinţele şi dorinţele celor care sunt mai puternici decât ele, la ereditate, la sugestie şi la toate cauzele exterioare care le dirijează ca pe simpli pioni pe drumul vieţii.
Maeştrii din contră, ridicându-se pe plan superior, transcend sentimentele lor, caracterul lor, calităţile şi puterile lor, tot aşa de bine ca pe tot ce îi înconjoară. Ei devin stapâni în loc de a fi pioni.
Ei joaca jocul vieţii în loc de a fi jucaţi şi dirijaţi de voinţa altora şi de influenţe exterioare. Ei se servesc de principiu în loc de a fi instrumentul său.
Maeştrii ascultă de cauzalitatea planului superior însă ei comandă planul lor. Este în această afirmaţie o adevarată bogăţie.
Același principiu îl găsim la baza tradițiilor vechi ale șamanilor Laika (prin care ne vin ritualurile inițiatice Munay Ki), care operează cu Cele 4 niveluri de percepție și Cele 4 arhetipuri.
- lumea fizică (corpul nostru) căreia îi corespunde arhetipul șarpelui;
- tăramul gândurilor și al ideilor (mintea) căruia îi corespunde arhetipul jaguarului;
- tărâmul mitului (sufletul) căruia îi corespunde arhetipul păsării colibri;
- lumea spiritului (energia) căreia îi corespunde arhetipul vulturului.
La nivelul șarpelui, încercăm să schimbăm lucrurile prin forță;
La nivelul jaguarului, le schimbam prin voință;
La nivelul păsării colibri, le schimbam prin vizualizare;
Iar la nivelul vulturului, le schimbăm prin visare.
E bine să ne aducem aminte întotdeauna că nu putem schimba o problemă de la nivelul la care am creat-o, și să încercăm să ne ridicăm permanent cu un nivel mai sus!
Observi efectul, dar adresezi cauza! Iar cauza se află întotdeauna într-un plan superior celui în care se manifestă efectul.
7. Principiul genului
“Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale; masculin şi feminin; genul se manifestă pe toate planurile.”
Acest principiu implică adevărul că genul există peste tot; principiile masculin şi feminin sunt în acţiune constant. Acesta-i adevărul nu numai pe plan fizic, ci şi pe plan mental şi chiar pe plan spiritual. Pe plan fizic, principiul se manifesta sub forma sexului (mai corect genului, fără a fi suprapus sexului corpului ci esenței interioare a persoanei născută în acel corp), pe plan superior el ia forme mai elevate însă este mereu acelaşi.
Nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el.
Principiul genului a lucrat întotdeauna pentru a crea şi reînnoi.
Orice lucru, orice individ, conţine cele două elemente: masculin şi feminin.
Orice stare, reacție sau gând, la fel.
Creierul nostru conține aceste două elemente: emisfera stângă – logică, verbală, matematică, analitică, numerică, secvenţială, liniară şi temporală, masculină și emisfera dreaptă – creativă, sintetică, spaţială, holistică, intuitivă, emoţională, artistică, picturală şi implicată în recunoaşterea feţelor, feminină.
Acest principiu conține soluţia unui mare număr de mistere ale vieţii.
Înţelegerea principiului genului şi modalităţile în care această înţelegere creează armonia pe diferitele planuri ale fiinţei (fizic, emoţional, mental, spiritual, cauzal) reprezintă un mare pas în evoluție.
Au primit numele de Legi ale Universului, pentru că independent că vrem sau nu, că înţelegem sau nu, că suntem în acord cu ele sau nu, ele SE MANIFESTĂ. Ele fundamentează viaţa şi evoluţia tuturor entităţilor din acest Univers.
A le înţelege şi a le folosi ne creează un mare avantaj în găsirea armoniei cu Sine, cu lumea şi cu Mama Pământ (Natura), trăind viaţa pe care am venit să o trăim, să evoluăm înţelegându-ne lecţiile şi asumându-ne rolul de co-creatori ai propriei experiențe.
Înzestraţi fiind cu Liber-Arbitru, fiecare pas este rezultatul propriilor alegeri.
Să ne punem din când în când întrebarea…
De ce AM ALES să trăiesc experienţa în care sunt?
Ce mi-am propus să învăţ din asta?
Cum pot să creez experienţe plăcute mie şi altora?
Hermes este mercurul alchimic fără de care “opera” nu se desăvârșește și a fost cunoscut în antichitate ca mesagerul zeilor. Un mesaj esențial, ca să înțelegem Viața și principiile ce stau la baza vieții în acest Univers.
